6-8 Iunie 2009
Bucuresti--Pitesti-Valea Oltului-Sibiu- Alba Iulia-Teius-Cheile Rametului
Membrii ( eu, Alina Pandelica, Stefan Tembea si Anca Gadilici )
Cu ocazia unui weekend prelungit, luni avand liber de Rusalii, ne-am gandit sa plecam spre plaiuri mai indepartate si mai putin recent vizitate din Ardeal ( eu, Alina Pandelica, Stefan Tembea si Anca Gadilici ). Nehotararea a fost mare si pana vineri cand ne-am urcat in masina nu stiam catre ce meleaguri vom decola.
S-a votat pentru Trascau si am plecat fericiti vineri seara (21) pe ruta Bucuresti--Pitesti-Valea Oltului-Sibiu- Alba Iulia-Cheile Rametului. Bineinteles, am realizat aproape de destinatie ca am uitat sa luam o harta a zonei. Am ajuns in Cheile Rametului la 3 noaptea si am campat nu departe de cabana Cheile Rametului(440m).
Sambata ne-am trezit intarziat si am mers la cumparaturi in sat incercand zadarnic sa achizitionam o harta ( la cabana nu aveau si la Manastirea Ramet se terminasera). A trebuit sa ne multumim cu indicatiile si harta de la cabana Cheile Rametului. Spre chei traseul urmeaza crucea albastra trecand pe langa grote si pe langa o arcada deosebita- dovada a unei foste pesteri. Dupa putin timp cheile se ingusteaza si nivelul raului creste facand inaintarea mai grea. Este si momentul in care grupul nostru de 4 se ramifica in doua echipe. Eu si Anca hotaram sa facem o baie si sa parcurgem mai departe traseul prin albia raului iar Alina si Stefan decid sa ocoleasca cheile pe Brana Caprelor.
Pornim mai departe spre cheile sapate de Raul Stremt in calcarele Trascaului pe o portiune de 2 km. Parcurgerea portiunilor mai adanci este usurata pe alocuri de pitoanele si lanturile montate (atentie la maini insa, te poti taia usor).
Dupa o baie meritata, am iesit la indicatorul triunghi albastru (spre dreapta)- varianta ocolitoare a cheilor si ne-am indreptat spre intampinarea coechipierilor. Am avut de urcat putin dar imaginea cheilor prin care tocmai trecuseram a fost spectaculoasa.
Dupa reunirea grupului s-a hotarat sa mergem spre catunul Cheia si de acolo pe triunghi albastru catre Botani si Tecsesti. Traseul urca o vreme prin padure si dupa o jumatate de ora de mers dam de un inzvor. In satul Botani ne intampina vacile si cainii putinilor sateni ramasi. Din sat, exista doua variante ale traseulu- de-a dreptul peste deal si prin padure sau ocolit pe marcaj. Preferam sa mergem la sigur, mai ales ca este o ora inaintata. Traversam un fir de apa si incepem spre stanga prin padure urcusul. In cele din urma dam de un drum forestier care spre stanga ne duce exact in satul Tecsesti. Incepem sa ne amintim- fiecare cate ceva din tura de acum 3 ani dar timpul isi spune cuvantul. Recunoastem casa lui Avram Ianos de la care am cumparat branza in 2006 si caruia nu i-am trimis nici pana azi poza fagaduita. Ma roade o vreme constiinta dar peisajul si lumea satului -ramas parca impietrit in tot acest timp imi dau un sentiment de liniste. Urmam intr-un cantec (sau in multe, schimbate frenetic :) )traseul cruce galbena care urca printre casele oamenilor si coboara apoi prin padure pana aproape de Cabana Ramet.
Duminica hotaram sa mergem pe banda rosie ce pleaca de la Cabana Ramet spre Piatra Cetii. Marcajul urca prin padure spre catunul Fata Pietrii de unde incepe o noua aventura. Pierdem traseul atrasi irezistibil de o poienita cu mure si de stancile ce se intrezaresc. Admiram peisajul si ne oprim la fiecare pas sa culegem micutele fructe delicioase. Ne croim drum printre maracini prin padure pe o curba de nivel. In cele din urma iesim la drumul forestier ce merge spre Tecsesti. Mergem o vreme pe drumul forestier printre case. Observam ca drumul incepe sa coboare.Neavand o harta nu putem stii exact unde ne aflam si e deja tarziu. Facem cale intoarsa spre cabana cu gandul la o reintoarcere prin aceste plaiuri superbe.
In drum spre casa vizitam Cheile Aiudului, un loc superb pentru catarare.
