Aconcagua  (6962 m)

Perioada: 16 ian -07 februarie 2010
Echipa: Tzuri, Dragos, Cristi, Floriana, Florin, Vali, Willi, Yo;
Ruta normala, oameni  ca noi :).

Au fost odata ca niciodata..un grup de montaniarzi care au asteptat 5 ore un avion in Otopeni pentru Madrid au mancat pe jos prin aeroport, au vandut apa cu 50 de centi, au asteptat o ora un autobuz unde nu trebuia, (pe un frig teribil), au innebunit stewardezele cu dorinte si intrebari s.a.m.d.  Am sa aterizez direct in Santiago.

13 ianuarie

Destinatia avionului nostru intarziat este Santiago, capitala statului Chile. Ajunsi aici negociem cu soferii pretul calatoriei spre Mendoza, orasul argentinian de unde urmeaza sa ne procuram permisele de varf.  Dupa ce in sfarsit gasim un sofer pe placul nostru, ne imbarcam la drum. Desi trebuia sa avem maxi taxiul rezervat doar ptr noi soferul nostru ne aduce si alti musafiri drept ptr care ii adresam cuvinte frumoase pe limba materna, ca asa-i e romanului drag sa se exprime. Temperatura este ridicata, coafura rezista. Dragos il tine de vorba pe sofer sa nu adoarma si ii explica frumos despre asemanarea cuvintelor muiere-mojeres (nu si fizica). Destinatia este atinsa - un hotel la care Tzuri a mai tras si alta data. Seara iesim in oras si ne rasfatam cu “lomo con papa fritas”.

14 ian
Zi de cumparaturi si de dezmortire pe strazile ordonate simetric ale orasului. Caldura este ucigatoare si aerul uscat iti taie respiratia nazala. Se cumpara si se negociaza pe romano-spaniola butelii de oxigen, palarii, brelocuri, mancare. De asemenea obtinem permisele de varf contra infimei valori de 450 de dolari.

15 ian
La ora 10 avem autobuzul spre Penitentes (2600 m). Pana atunci reusesc sa fac doua drumuri in oras cu sufletul la gura si intr-o viteza maxima. Primul, ptr a-mi cumpara o carte despre Aconcagua. Cel de-al doilea ptr a schimba cartea din spaniola in versiune engleza deoarece am uitat s-o verific. Distractiv, nu?
In Penitentes suntem asteptati cum nu se poate mai bine de catre Jose. Aici turistii se impart in doua subcategorii: cei care urca pe munte si cei care coboara. Ii poti recunoaste usor pe cei ce coboara dupa fetele bronzate strident asortate eventual cu niste degeraturi si dupa consumul de mancare si alcool in cantitati deosebite. Cei care se pregatesc se diferentiaza punand multe intrebari si fiind mult mai retinuti la mancare si alcool.

16 ian 
Vizitam Puente del Inca, in traducere “ Podul Inca”, un pod natural peste Raul Vacas (nu stiu daca se traduce Raul Vacii). E fascinant prin cromatica si forma deosebita. Ne pozam bineinteles si aruncam un ochi asupra pieselor de artizanat (chiar si chinezesc) care se vand acolo. Plecam mai departe spre cimitirul alpinistilor unde baietii pun si o placa in memoria alpinistului roman care a murit acolo in urma cu 2 ani (”To live in hearts we live behind is not to die”). Ne intoarcem pe jos la Penitentes si avem placerea sa ne intalnim cu un condor caruia ii speriem iepurele urmarit. Predam rucsacurile pentru catari care vor fi duse in tabara de baza. La ora 16 plecam spre Horcones.

De aici incepe expeditia noastra.

Ziua 1 (16 ianuarie): Horcones 2950 m -Confluencia (3390 m) , 440 m diferenta de nivel, 2 ore si jumatate;
La intrarea in parc ne sunt verificate permisele si primim celebrele si controversatele pungi: una de gunoi iar o alta pentru cunoscatori :).
In jurul orei  17:30 plecam din Horcones si facem aproximativ doua ore si jumatate pana in prima tabara de expeditie. Mergem prin nisip si pietre luandu-ne adio de la vegetatie mai bogata sau lagune. Trecem podul facut ptr filmul “7 years in Tibet” si facem pe actorii traversandu-l dus intors filmati de Willi, cameramanul nostru  ( “We are actors from Romania specialised in crossing bridges”, le explicam noi strainilor care asteapta sa treaca si nu pot de noi). Adormim vegheati de milioane de stele, care ptr unii dintre noi se deslusesc intaia oara intr-un asemenea numar.

Ziua 2 (17 ianuarie): Confluencia (3390 m ) -Mirador (4100 m) aclimatizare

Ziua 3 (18 ianuarie): Confluencia (3390 m )-Plaza de Mulas (4300 m), 910 m diferenta de nivel, 8 ore;
Ne facem controlul medical si dupa ce mancam un orez prost demaram spre tabara de baza (ora 10). La ora 13 facem primul popas. Durerea de cap care ma luase usor pare sa treaca. Incep seria aspirinelor  luate de siguranta. Pe traseu ne intalnim cu un alpinist in varsta care in fiecare an revine pentru a face varful. Si anul acesta i-a reusit. Vantul bate mai puternic cu cat urcam mai mult. La Ibanez ne asteptam cu totii. Vremea devine din ce in ce mai capricioasa. Incepe sa ninga cu bulgarasi de zapada. Lasam in urma aluviuni si bolovani. Trecem pe langa structura unei baze militare distrusa de o avalansa. Incepem urcusul mai abrupt (Cuesta Brava, 250 m) si intr-un final iata-ne ajunsi in tabara.Plaza de Mulas este una dintre cele mai mari si popularizate tabere din lumea alpina. Primul pas facut este vizita la check in cu permisul de ascensiune. Urmatorul este localizarea locului de campare dupa firma cu care s-a negociat. Firma noastra se numeste Lanco iar Vanessa, gazda locala ne intampina cu caldura. Ni se permite sa dormim in corturile mari pentru a amana pe maine punerea corturilor noastre deoarece ninsoarea de afara nu te imbie la asa ceva.

Ziua 4 (19 ianuuarie): Plaza de Mulas (4300m)
Zi de odihna in tabara de baza. Vremea este superba. Mancam, bem multe lichide, facem controlul medical. De asemenea vizitam hotelul din apropiere. Plaza de Mulas este o mica comunitate in care poti gasi de toate. Aici exista restaurante, baruri, internet, se vand diverse echipamente..toate acestea la un pret deloc derizoriu.

Ziua 5 (20 ianuarie): Plaza de Mulas (4300m)- Plaza Canada (5050 m), 750 m diferenta de nivel, 3 ore;
Azi e zi de aclimatizare si de urcat bagajele pana in campul 1. Vremea este superba. Urcam in zig zaguri panta abrupta si bine definita. Montam cortul sus, stam acolo o vreme si coboram inapoi in tabara de baza. Aceasta practica de urcat o parte din bagaje si de aclimatizare in acelasi timp este foarte intalnita si utila.

Ziua 6 (21 ianuarie):Plaza de Mulas (4300)
Inca o zi de aclimatizare. Nerabdarea e mare, e frumos in tabara de baza dar  parca as vrea sa vad cum ma simt si mai sus. Vremea este superba. Deasupra se zaresc niste “nori pufosi ca Vali” (Floriana), zapada straluceste pe culmile nebagate in seama ce strajuiesc camparea. Nazuintele tuturor se indreapta spre Aconcagua. Oare cu ce sunt celelalte varfuri mai prejos?

Ziua 7 (22 ianuarie): Plaza Canada (5050)
Ajungem la Canada cu a doua jumatate de bagaje dupa doua ore si jumatate de urcus.Este putin mai usor deoarece suntem deja aclimatizati.Daca pana acum am avut apa la indemana de data asta pentru a o procura trebuie sa ne miscam mai mult si asta in reluare :) .Seara mancam paste cu nuci si miere si suntem martorii unui apus superb.

Ziua 8 (23 ianuarie): Plaza Canada- Alaska (5300 m)
Ma trezesc ametita si ma misc in reluare. Ma uit in jur si observ ca toti suntem parca din acelasi scenariu. Altitudinea isi face efectul. La ora 1 si jumatate pornim urcusul cu jumatate de bagaj spre Nido del Condores. Din pacate vremea devine capricioasa. Ninge, bate vantul, tunete. La nici 40 de minute de destinatie incep sa simt mici electrocutari pe sira spinarii si parca cineva imi arde parul. Betele sunt de asemenea incarcate de energie electrostatica. Se pare ca avem de-a face cu o ploaie electrica.  Cativa turisti in coborare ne sfatuiesc sa le urmam exemplul. Ne dam seama ca nu e de gluma si coboram cat de repede in Plaza Canada.

Ziua 9 (24 ianuarie): Plaza Canada (5050)- Nido de Condores (5550), 500 m diferenta de nivel.
Urcam pe aceasi diagonala lunga pana in Alaska Aici vremea incepe iar sa se strice usor dar grabim pasul si de data aceasta ajungem cu bine in tabara. Un canadian ne sare in ajutor cu punerea cortului. Vremea este nesuferita. Topirea zapezii devine principala  preocupare. O alta preocupare devine cautarea unui loc optim de toaleta. Acest lucru este destul de dificil fiindca suntem inconjurati de corturi si asaltati de viscol. Momentele in care tot amani iesirea din cort sunt de neuitat. Intr-un final trebuie sa cedezi, sa iesi din sacum calduros,  sa deschizi tenta inghetata si sa pleci (eventual cu punga in mana) spre un locsor nesupravegheat.

Ziua 10 (25 ianuarie): Nido de Condores (5550)- Plaza de Mulas (4300)
Sedinta tehnica de dimineata. Previziunile pentru urmatoarele 4 zile sunt proaste. Ploi electrice, nici o sansa de varf. Se hotaraste coborarea.Toata lumea e trista. Vali, Willi, Dragos si Cristi hotarasc sa ramana. Eu, Florin, Tzuri si Floriana coboram. In tabara Carlos si Vanessa ne rasfata cu suc si biscuiti. Iata-ne iarasi in acest punct. Destul de descurajant.

Ziua 11 (26 ianuarie): Plaza de Mulas
Florin se trezeste cu fata umflata. Nu de catre mine, e o boala  de altitudine (edem periferic). La doctor i se explica cum de obicei aceasta boala apare la fete si il atentioneaza sa aiba grija la coborare cand lumea nu o sa mai aiba loc de capul lui. Stam la hotel toata ziua mancand si jucand sah. Seara ne infruptam din preparatele Vanessei :pui cu cartofi prajiti, supa knor si compot. Ne trezim surprinsi de Vali. A decis sa coboare, se pare ca mancarea de altitudine nu i-a priit.

Ziua 12 (27 ianuarie): Plaza de Mulas- Nido de Condores
Urcam iar pe o vreme nu prea buna dar optimisti si de aceasta data. Deja mersul nostru este mult mai rapid, suntem aclimatizati. De la Alaska spre Nido este zapada multa, mergem de-a dreptul si ne afundam putin. Seara ne delectam cu topitul zapezii, principala indeletnicire de aici incolo.

Ziua 13 (28 ianuarie): Nido de Condores (5550)- Berlin (5930), doua ore si jumatate.
Plecam alaturi de Willi spre Berlin. Cristi si Dragos au fost singurii din ziua lor care au facut traseul spre varf (27 ianuarie). Ei practic au deschis traseul facand poteca. Banuiesc ca au avut ceva de munca asa ca sincere felicitari!Gasim locuri in Berlin in acelasi refugiu in care au stat si baietii. Nu-i greu de observat deoarece ne-au lasat ceva mancare si combustibil.Sa speram ca o sa ne poarte noroc. Ne culcam devreme, a doua zi e planificat varful.

Ziua 14 (29 ianuarie): Berlin
Ne trezim la 4 dimineata. Pana la 5 si jumatate fierbem apa si ne pregatim. Afara e frig de ingheata apele (si trebuie topite la primus :))- ma simt ca o apa. Dupa nici o jumatate de ora de la inceperea urcusului am mainile inghetate si hotarasc sa cobor inapoi la refugiu. Florin vine la scurt timp. Willi e mai incapatanat dar frigul il doboara si pe el. Se intoarce inghetat complet. Florin decide sa coboare la Horcones.Este multumit cu realizarile de pana acum. Eu urc din traseul de varf pana aproape de sa. Ma intalnesc cu cativa porteri care imi dau vesti nu prea fericite despre a doua zi: se anunta vant de 17 km/h. Nu mi ramane decat sa sper ca nu va fi chiar asa. La refugiu sosesc si Tzuri cu Floriana.

Ziua 15 (30 ianuarie): Berlin (5930)-Aconcagua (6962) Ziua varfului
Ne trezim la ora 7 dar fierberea apei pentru 4 persoane si imbracatul ne intarzie destul de mult. Abia la ora 10 plecam spre varf. Vantul este destul de puternic dar sunt imbracata bine. La maini nu vreau sa mai patesc precum  cu o zi in urma si folosesc hand warmurile de la Decathlon. Imi dovedesc ca sunt eficiente (spatiu de reclama, aviz sponsorilor). ll urmez pe Willi care are un ritm sustinut. Floriana si Tzuri raman in urma. La Independencia (6490) avem dezamagirea sa gasim refugiul rupt. Ne hotaram sa urcam spre Canaletta si sa vedem daca bate vantul tot asa de rau. Doi porteri cu care ne intalnim ne sfatuiesc sa le urmam exemplul si sa renuntam. Varful pare insa mai aproape ca niciodata: acum este momentul, stiu asta si stiu ca am inca resurse. Varful pare la o aruncatura de bat. Ni se spune totusi ca doua ore si jumatate ne mai despart de el. Incepem un urcus sustinut care ne cesita opriri dese. Incredibil. Iata-ne pe varf. Un mic platou cu o cruce sunt martori ca ne aflam pe“ Acoperisul Americii”. Inca nu m-am dezmeticit. Willi filmeaza, imi cere un interviu. Desfacem integrama, cea mai lunga adusa pe acest varf. Din pacate lipseste Tzuri cu cealalta jumatate a ei. Aparatul meu se hotaraste acum sa nu mai mearga, a fost coplesit de frig cum am fost eu de emotii. E felul lui de a se exprima pe varf. Mai stam cateva minute si frigul ne determina sa coboram. Urcusul ne-a luat 7 ore. In doua ore suntem inapoi la Berlin.

Ziua 16 (31 ianuarie):  Berlin-Plaza de Mulas
Cobor in tabara de baza. Primul lucru pe care il fac la sosire este sa ii cer Vanessei un Hugo- suc tec cu diverse arome pentru a ma reface. Hotarasc sa raman si azi si sa vand tot ce pot din echipament. Organizez un mic talcioc care neasteptat are succes. Coboara si Willi. Isi comanda o pizza de 20 de $. I se aduce o tarta cu cascaval si busuioc. Seara coboara si Tzuri cu Floriana, intorsi de rangeri dupa ce ajunsesera la Canaletta.

Ziua 17 (1 februarie): Plaza de Mulas-Penitentes
In sfarsit a sosit si ultima zi pe munte. Coboram in ritm rapit la Horcones. Seara in Penitentes Floriana isi pierde portofelul si il regaseste a doua zi in bagajul lui Willi. De aici incepe seria mancarurilor pe saturate.

2 februarie :  Vizitam Puente del Inca. La ora 12:30 ne imbarcam intr-un maxi taxi condus periculos spre Santiago.

Vorbe  de duh   

“In English would be better” (Vali)

“Daca s-ar fi inventat cimitirul turistilor cocalari as fi avut sanse sa nu ma intorc acasa.” Florin

“Ce faci fato, ne vedem acusi la pranz?” (dialog cu o vaca) Florin

“Io, Mircea Donescu care hainele mele au ajuns aici” (de scris in caiet pe Aconcagua) Tzuri

“Mama m-a invatat doua lucruri: sa ma feresc de munca si de curent”. Vali

“Boul de ring” ,“Let’s bou” Vali

“3 oameni pe o insula pustie hotarasc sa se desparta si sa-si caute de-ale gurii.La un moment dat unul il vede pe altul invartind un protap. Se duce la el si ii spune:“Nici nu-mi placea de celalalt.”“ Daca nu-ti place nu manca” Florin

“Floriana rade numai cand ma vede, d-apoi ce sa mai zic” Vali

“Aqua del Salada” Vali

“If this world is unlucky you’ll reproduce yourself” (Flo catre Vali)

“Not so face” (north face) Vali

“Aici is here?  vali

This is here Jose

Super nice” Vali

“Vali este pufos” Floriana

“Floriana cate ore dormi tu pe zi? (Intreaba cineva)
 Cam 8 ore (Floriana)
 Si mai doarme si noaptea” (Florin)

“Billi? No Billi.
 Uilly?No Uilly. Willi”  (Willi si Vanessa)

 “Aaaa..pe aia care ii face ii baga p-acolo”  (Willi la vama)

 “Turistii s-au aglutinat unii intr-altii” (Floriana despre aglutinare)

“Crezi ca daca mi pun sapca asta o sa arat mai bine?
 -Cu conditia sa o mai dai si jos” (Floriana)

“Sacul meu de dormit smells like teen spirit”

“Ce tot notezi mai acolo? Scrie “draga jurnalule”” (Willi)

“Susura vantul si apa vijeleste puternic” (Yo)

“Dames tos pesos auritas”

“De ce razi Floriana? Cactusii sunt caraghiosi.” (in drum spre Santiago)

Bancul cu pisicuta hippioata si babuta:
“Pisicuta pis, pis, pis.
Babo, babo peace, peace.” (spus de Dragos si filmat de Willi)

“Draga jurnalule, nu ne-am mai vazut de mult.  Mi-e dor de tine” (Willi)

“Cine e la telefon? Ghici.” (Florin)

Toate discutiie despre scaunul (violent) al lui Vali care din pacate nu se pot reproduce aici, :), discutiile de la medic, despre pierderea epilatorului.

Spatiu pentru sponsori:
Multumesc tata!!!

Multumesc intregii echipe ca m-a suportat!