Monte Rosa ( 26.07-8.08.09)

“What you think to be a peak is nothing but a step”  (Seneca)

Echipa: Tzuri (Big Hippo), Eugen (Marmota), Marius (Profu), Floriana (Zana), Cami (Lacusta)

Traseu Pitesti-Valcea-Sibiu- Arad-Nadlag-Budapesta-Viena-Salsburg-Innsbruck-Zermatt 

Ziua 1 (duminica)- Plecam din Pitesti sambata in jurul orei 12, uimiti de cat de bine au incaput bajajele noastre in loganul lui Tzuri. Din Valcea o luam si pe Floriana. In Arad ne intalnim cu prietenii lui Tzuri din clubul Explorer care ne dau cateva povete inainte de urcus (facusera varful). Plecam mai departe spre Budapesta-Viena. Prima noapte o petrecem intr-o parcare austriaca sub cerul liber.

Ziua 2 (luni) - Inca o zi de condus si de admirat peisajul prin geamul masinii. Lasam in urma Viena, Salsburg, Innsbruck si alte localitati superbe in dorinta de a le acorda mai multa atentie la intoarcere. In masina e o veselie continua, se asculta muzica si se danseaza in stil disco.  Elvetia ne apare ca intr-un basm, satele sunt incantatoare si peisajele parca ireale. La toate gradinile sunt jardiniere de flori multicolore care incanta si mai mult privirea. Concluzionez ca e cea mai frumoasa tara in care am intrat si inca nu am vazut nimic. Trecem prin Liechtenstein  un principat de dimensiuni foarte mici dar cu un relief deosebit de frumos.De asemenea, trecem prin pasul Furka (2436 m), un loc pitoresc in care au avut loc filmari pentru James Bond. Pe la ora 2 noaptea campam in Visp.

Ziua 3 (marti) -Ajungem in Tasch, punctul din care masina nu ne mai poate fi de folos. Zermatt (1606 m) este un spatiu inchis in care nu se circula cu masina . In schimb poti face o plimbare cu taxiurile electrice puse la dispozitia turistilor, cu caleasca sau cu bicicleta.Drumul din Tasch pana in Zermatt ne costa aprox. 5 euro de persoana (5 km). Ne facem rucsacurile de varf si ne imbarcam. 
    

Deasupra Zermattului domina maiestuosul varf Matterhorn (4478), unul din principalele atractii ale orasului. Intalnirea cu acest varf nu are cum sa nu te umple de emotie si de dorinta de a-l urca intr-o zi. Dintre cele 76 de virfuri din Alpi ce trec de 4.000 m, 38 se afla in imprejurimile Zermattului. Arhitectura orasului este unitara, deosebit de pitoreasca. Merita vizitate Muzeul Alpin ( are o camera speciala dedicata cuceritorului varfului Matterhorn Edward Whymper, 14 iulie 1865), bisericile, cimitirul de langa rau dedicat alpinistilor, cartierul Hinterdorf plin de case traditionale “mazots” ridicate pe discuri de piatra pentru a fi protejate de soricei sau casele specifice din lemn cu ornamente elvetiene etc. Situata in topul statiunilor de lux elvetiene, Zermatt este  exagerat de scumpa asa ca nu e bine sa se amane cumparaturile pana aici (magazinul Himalaya pare mic copil). Ne campam langa gara cu suma de 11 franci pe noapte si stabilim sa lasam o parte din bagaje aici contra cost pana la intoarcerea de pe varf. Seara de marti este dedicata bagajelor si exercitiilor de mers pe ghetar.

Ziua 4 (miercuri)- ne indreptam spre gara Gornergrat si ne imbarcam in trenuletul catre Dufurspitze (Monte Rosa) pentru pretul modic :) de 33 de franci. Traseul trenului electric Gornergrat ajunge la cele mai inalte altitudini atinse de un tren elvetian.  El a fost deschis in anul 1898 (incredibil dar adevarat !!!) si ducea turistii catre un punct panoramic aflat la o distanta de 9.4 km. Trenul are program frecvent pe tot parcursul zilei. O idee buna daca vreti sa calatoriti in mai multe locuri este achizitionarea unui abonament.

Coboram la penultima statie- Rotenboden (2 815m). Privelistea este superba.  Piramida Matterhornului, slefuita impecabil de natura, se inalta izolata. Nu degeaba a fost denumit “muntele vrajit”- toate aparatele de fotografiat ni se intorc necontenit catre acest varf. De asemenea de aici avem o priveliste clara asupra tintei noastre. Din  statie urmam traseul catre Cabana Monte Rosa (2795)- in mod normal si fara prea multe bagaje dureaza cam 3-4 ore.Ne aflam pe Crastra Gornergrat. Traseul incepe cu o coborare larga si usoara pe curba de nivel pe partea sudica a muntelui pe sub creasta Gornergrat. Ruta merge usor spre dreapta spre marele ghetar. Se traverseaza glaciarul Gornergrat urmarindu-se steagurile rosii montate de ghizii montani la inceputul anului. Suprafata zapezii este solida si nu necesita neaparat folosirea coltarilor. Noi am renuntat la ei la intoarcere.  Primul glaciar se termina cu o morena.  Urmeaza un al doilea glaciar Glenx care impune traversarea altor crevase micute. In continuare urmeza un urcus pe poteca si printre bolovani care duce la cabana.Sunt montate corzi fixe si scari in pasajele mai dificile. O privire inapoi iti poate oferi in orice moment o priveliste magnifica spre marea de ghetari lasati in urma. Cabana se afla deasupra unui versant inclinat dincolo de prima parte a vaii.
La cabana Monte Rosa(2795 m) suntem intampinati de o hangita blonda foarte draguta pe care baietii o indragesc pe loc (mai ales marmota). Ne racorim pentru pretul de 3 franci cu bere sau suc dupa preferinte. Apa de la cabana nu este potabila iar pretul apei de baut este comparabil cu berea (10 franci pentru o sticla de 1 litru si jumatate).  Dupa un pranz bine meritat pornim mai departe spre locul de campare (in jurul cabanei nu este permis). Il gasim la o ora de urcus, langa un mic lac, ideal pentru aclimatizare.  Seara admiram superbul apus spre Matterhorn.

  

Ziua 5 (joi) este o zi dedicata aclimatizarii. Ne trezim tarziu, mancam si pe la ora 12 urmam traseul spre Dufourspitze. Monte Rosa este cel mai mare masiv muntos din Alpi, intrecand chiar Mont Blancul. Peisajul este de vis. Varful Liskamm (4527) se impune printr-o creasta lunga de 5 km brazdata de cornise. Mail la dreapta, gemenii Castor (4228) si Pollux (4092) apar ca doua piramizi simetrice albe si Breithornul (4164),considerat cel mai usor varf de peste 4000 de m. Dintre toate insa Monte Rosa domina impunator la o altitudine de 4634 m fiind cel mai inalt varf din Elvetia.El a fost denumit dupa cartograful Dufour  care a dovedit ca muntele se afla pe teritoriul Elvetiei.  Urcam pe o limba de zapada si un versant pe bolovani pana la ghetarul Monte Rosa (3 000 m) vizualizand o parte din traseul de varf. Ne aclimatizam incercand sa ramanem pentru o vreme la o altitudine mai ridicata. Seara mergem la culcare ceva mai devreme.In campingul improvizat sosesc inca doi romani Andrei si Mihaela. Din vorba in vorba aflu ca avem prieteni comuni. Andrei se hotaraste sa urce cu noi in acea noapte pe Dufouspitze. Se decid echipele. Turi va merge in fata cu Floriana si Marius iar eu voi merge alaturi de Andrei si Eugen.

Ziua 6 (vineri)- ne trezim la ora 2 dimineata si pregatim un ceai pentru drum.  Zeci de licurici ca si noi se vad indreaptandu-se catre ghetar. Traversam crevasele ghetarului Monte Rosa si urcam la o sa aflata la baza Crestei Vestice (4359). Urcam mai departe pe o culme de zapada si gheata, pe un vant napraznic, pana ajungem efectiv in creasta. De aici incepe distractia. Creasta, comparabila cu Vartopel Arpasel iarna este mult mai expusa, neasigurata si cu sectiuni de zapada si gheata de pana la 40 de grade. De asemenea sunt pasaje de bolovani, culmi ascutite si fisuri intr-o suita de suisuri si coborasuri in care varful parca nu mai apare. Asiguram dupa stanci, la piolet si eventual in fisuri. Zarim vaful abia cand ajungem aproape de el si ne asiguram de crucea metalica. Pe varf nu prea e loc de sedinta foto, abia incapem cu totii.

In continuare urmeaza un traverseu de 40 de metri sinuos. Incepe cu o creasta foarte expusa urmand o portiune de stanci unde asigur intr-o fisura cu anoul. Traversez stanga si mai departe printr-o portiune de gheata care cere multa atentie. Ajung in sfarsit la un spit si la corzile fixe de coborare.  Asigur. Secunzii vin pe balustrada. Din acest punct urmeaza 5 rapeluri (sunt spituri berechet)  de 50 de metri care ne scot intr-o sa. In sfarsit putem respira usurati. Ne-a luat ceva timp aceasta creasta, e deja tarziu. Coboram pe ghetar pe traseul pe care am venit. Facem poze, mergem agale. Cand ajungem la marea de crevase este deja tarziu si nu se mai vad urmele de dimineata. Zapada este de asemenea topita si face si mai periculoasa traversarea. Dupa cateva incercari hotaram sa facem bivuac si sa asteptam zorii zilei. Ne incalzim la un ceai (Turi a carat si primusul) si ne invelim cu folii de supravietuire. Temperatura nu depaseste -10 grade totusi oboseala isi spune cuvantul. In toiul noptii suntem intrebati de alti alpinisti daca suntem bine si le raspundem pozitiv. Pe la 4 ne dezmortim si hotaram ca se poate cobori. Intr-o ora suntem la corturi.
Nota- Este bine sa se plece spre varf cat mai din timp pentru a evita mersul pe zapada topita si astfel posibilele rupturi de crevase.E important de stiut ca pentru a urca acest varf dinspre Cabana Monte Rosa sunt doua variante. Una este cea pe care am mers noi - implicand traversarea intregii creste- iar cea de-a doua implica o catarare verticala avand la dispozitie corzi fixe si spituri si o traversare pana la varf. Noi am traversat creasta si ne-am intors pe cealalta varianta. Este de preferat ca cei care aleg aceasta varianta  sa stapaneasca foarte bine tehnicile de autoasigurare, filare a partenerului si rapel.

Ziua 7 (sambata) -ne trezim in jurul orei 10 si ne pregatim echipamentul pentru coborare. Urmam acelasi traseu cu cel de la venire cu obisnuita oprire la Cabana Monte Rosa.

Ziua 8 (duminica)- vizitam Zermatul. Sarbatorim varful in Guinness.
Deoarece vremea se anunta proasta, a plouat si a nins pe varf, am renuntat la planul de a urca si pe Matterhorn. Urmatoarele zile sunt dedicate intoarcerii, cu opriri in Zurich, Innsbruck, Salsburg si Viena.