Sartre a fost intelectual, filosof, biograf, scriitor, activist, pianist. Cunoscut drept “filosoful libertatii”, Sartre si-a dezvoltat din tinerete interesul pentru libertate si responsabilitate. Ideea libertatii i-a motivat modul de viata, viziunile politice si operele. Ca si reprezentant al existentialismului, Sartre era de parere ca nu exista un motiv pentru existenta. Nu ne nastem cu un scop precis si nu existam datorita unui Dumnezeu sau a unei cauze abstracte. Considera ca suntem liberi si responsabili sa luptam pentru schimbare. In 1964 a primit premiul Nobel “pentru opera sa care, prin spiritul de libertate şi prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influenţă asupra epocii .”  Sartre a refuzat insa acest premiu motivandu-si decizia printr-o scrisoare: ”Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituţie, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum. Tema absurditatii existentei a fost inpartasita si de catre Camus (prietenul lui Sartre) si Simone de Beauvoir (iubita scriitorului).